Înțelegerea nobilimii: un ghid pentru calitatea standardelor morale înalte

Noblețea este un substantiv care se referă la calitatea de a fi nobil, care poate fi definită ca având sau arătând calități de standarde morale înalte, onoare, demnitate și caracter superior. Se poate referi, de asemenea, la starea sau condiția de a fi nobil, ca în „nobilimea” sau „nașterea nobilă.”

Exemple despre cum este folosită noblețea:

* Ea a arătat o mare noblețe în actele ei dezinteresate de caritate.
* Noblețea lui a fost evident în angajamentul său neclintit față de justiție și egalitate.
* Genealogia nobilă a familiei poate fi urmărită de secole în urmă.

Sinonimele pentru noblețe includ noblețe, măreție, demnitate, onoare și virtute.