Înțelegerea vaccinării: tipuri și beneficii
Provaccinarea se referă la utilizarea unor bucăți mici, neinfecțioase, dintr-un virus sau bacterii (antigene) pentru a stimula un răspuns imun în organism. Acest lucru poate ajuta la protejarea împotriva viitoarelor infecții cu același agent patogen.
Provaccinarea este adesea folosită ca măsură preventivă înainte de expunerea la o boală, cum ar fi înainte de a călători într-o zonă în care boala este frecventă sau înainte de a fi expus la cineva care are boala. Poate fi folosit și ca tratament pentru persoanele care au fost deja infectate cu o boală, pentru a-și ajuta sistemul imunitar să lupte împotriva infecției.
Există mai multe tipuri de provaccinare, inclusiv:
1. Vaccinuri inactivate: Aceste vaccinuri conțin agenți patogeni uciși sau inactivați care nu pot provoca boli. Exemplele includ vaccinurile gripale și vaccinurile HPV.
2. Vaccinuri vii, atenuate: Aceste vaccinuri conțin agenți patogeni vii slăbiți sau modificați care pot încă stimula un răspuns imunitar, dar este puțin probabil să provoace boli. Exemplele includ vaccinurile MMR și vaccinurile împotriva varicelei.
3. Vaccinuri subunități: Aceste vaccinuri conțin doar părți specifice ale unui agent patogen, cum ar fi proteinele sau carbohidrații, mai degrabă decât întregul agent patogen. Exemplele includ vaccinurile Hib și vaccinurile împotriva hepatitei B.
4. Vaccinuri conjugate: Aceste vaccinuri combină agenți patogeni inactivați cu o substanță care ajută la stimularea unui răspuns imunitar, cum ar fi o proteină purtătoare. Exemplele includ vaccinurile pneumococice conjugate și vaccinurile meningococice conjugate.
În general, provaccinarea este o modalitate sigură și eficientă de a proteja împotriva bolilor infecțioase și poate ajuta la prevenirea bolilor grave și a decesului.
Apreciez
Nu apreciez
Raportați o eroare de conținut
Share
