Stahlhelm: un simbol al istoriei militare germane
Stahlhelm a fost un tip de cască folosit de soldații germani în timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial. Numele „Stahlhelm” este german pentru „cască de oțel”. A fost conceput pentru a proteja capul și gâtul de schije și alte forme de răni la cap. Stahlhelm a fost introdus pentru prima dată în 1915, în timpul Primului Război Mondial, și a devenit rapid un element standard pentru soldații germani.
Stahlhelm era fabricat din oțel și avea un design distinctiv, cu un vârf ascuțit și un bor îngust care protejează părțile laterale ale fata. A fost adesea pictat cu modele de camuflaj pentru a ajuta soldații să se integreze în împrejurimile lor. Casca a fost purtată peste cap și asigurată cu o curea de bărbie.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Stahlhelm a continuat să fie folosit de soldații germani, deși a suferit unele modificări de design. Cea mai notabilă schimbare a fost adăugarea unui sistem de ventilație pentru a ajuta la menținerea capului soldatului rece. Stahlhelm a rămas o parte importantă a echipamentului militar german până la sfârșitul războiului din 1945.
Astăzi, Stahlhelm este considerat un simbol emblematic al istoriei militare germane și este adesea prezentat în reconstituiri istorice și suveniruri militare.



