Înțelegerea rotundelor în arhitectură

O rotondă este o clădire sau o cameră circulară sau ovală cu un tavan în formă de cupolă. Termenul se poate referi și la cupola în sine, care este adesea decorată cu fresce, mozaicuri sau alte forme de ornamentare.

În arhitectură, o rotondă este de obicei folosită ca punct focal sau caracteristică centrală a unei clădiri mai mari, cum ar fi o biserică, palat sau muzeu. Este adesea înconjurat de camere sau coridoare mai mici și poate fi accesat printr-o ușă sau un pasaj central.

Cuvântul „rotunda” provine din cuvântul latin „rotondo”, care înseamnă „rotund”. Termenul a fost folosit în arhitectură de secole pentru a descrie clădiri circulare sau ovale și a fost aplicat unei game largi de structuri, de la templele romane antice la muzeele moderne și clădirile guvernamentale.