Descoperirea istoriei și semnificației Trabeae în arhitectura romană antică

Trabeae (singular: trabea) sunt plăci mici, plate, dreptunghiulare sau pătrate din os sau fildeș care au fost folosite ca elemente decorative în arhitectura și mobilierul roman antic. Acestea erau de obicei plasate orizontal sau vertical pe pereți, coloane sau alte suprafețe pentru a crea un model sau un design. Ele au fost adesea folosite împreună cu alte elemente arhitecturale, cum ar fi pilaștri și anbloane, pentru a crea un sentiment de ordine și echilibru în designul general.

Cuvântul „trabea” este derivat din cuvântul latin „trabes”, care înseamnă „grinzi”. sau „capriori”. Aceasta se referă la faptul că trabeae au fost adesea folosite pentru a semăna cu grinzi sau căpriori într-o clădire, creând un sentiment de structură și sprijin. Astăzi, termenul „trabea” este încă folosit în contexte arhitecturale pentru a se referi la aceste tipuri de farfurii decorative.