Igluul tradițional: un simbol al culturii și rezistenței inuit

Un iglu este un tip de adăpost sau locuință făcută din blocuri de zăpadă. Este construit în mod tradițional de poporul inuit în regiunile arctice din Canada, Alaska și Groenlanda. Cuvântul „iglu” provine din limba inuit și înseamnă „casă” sau „locuință”.

Igluurile sunt construite folosind blocuri de zăpadă care sunt tăiate și stivuite unul peste altul pentru a forma pereți și un acoperiș. Blocurile sunt de obicei tăiate în forme dreptunghiulare și se potrivesc împreună ca cărămizile pentru a crea o structură puternică și stabilă. Interiorul unui iglu este de obicei curbat, iar acoperișul este adesea rotunjit pentru a permite zăpezii să alunece cu ușurință.

Igluurile au fost construite inițial ca adăposturi temporare pentru excursii de vânătoare și pescuit, dar au fost folosite și ca locuințe permanente în unele cazuri. Ele oferă o izolare excelentă împotriva temperaturilor reci din mediul arctic și sunt adesea construite cu o intrare mică pentru a împiedica vântul și curenții de aer.

Astăzi, igluurile sunt încă folosite de unele comunități inuite ca adăposturi temporare sau ca atracții turistice. Ele sunt, de asemenea, folosite ca simbol al culturii și tradiției inuite și sunt prezentate în multe opere de artă și evenimente culturale.