WPA și WPA2: înțelegerea diferențelor și a caracteristicilor de securitate
WPA (Wi-Fi Protected Access) este un protocol de securitate care a fost introdus în 2003 pentru a înlocui protocolul original WEP (Wired Equivalent Privacy). WPA a fost conceput pentru a oferi o securitate mai bună rețelelor Wi-Fi prin utilizarea unei noi metode de criptare numită Temporal Key Integrity Protocol (TKIP).
WPA folosește TKIP pentru a genera o nouă cheie de criptare de fiecare dată când un client se conectează la rețea, ceea ce face mai dificil pentru ca hackerii să intercepteze și să acceseze datele transmise prin rețea. În plus, WPA include funcții precum verificarea integrității mesajelor și protecția la reluare pentru a preveni accesul neautorizat și manipularea datelor.
WPA2 este o versiune actualizată a WPA care a fost lansată în 2004. Utilizează metoda de criptare Advanced Encryption Standard (AES), care este considerată a fi fi mai sigur decât TKIP. WPA2 include, de asemenea, funcții de securitate suplimentare, cum ar fi utilizarea unei chei pre-partajate (PSK) pentru o configurare mai ușoară a rețelei și suport pentru mai multe metode de autentificare, inclusiv autentificarea numelui de utilizator/parolă și a cardului inteligent.
În general, WPA și WPA2 sunt protocoale de securitate utilizate pe scară largă, care oferă un nivel ridicat de protecție pentru rețelele Wi-Fi. Cu toate acestea, este important să rețineți că niciun protocol de securitate nu poate garanta securitatea completă, așa că este totuși important să utilizați alte măsuri de securitate, cum ar fi firewall-uri și software antivirus, pentru a vă proteja rețeaua și dispozitivele de potențiale amenințări.



