Înțelegerea agenților citostatici în tratamentul cancerului

Citostatic se referă la o substanță sau un agent care are capacitatea de a inhiba sau de a preveni creșterea și diviziunea celulelor. Acest lucru poate fi realizat prin blocarea progresiei ciclului celular, inducerea opririi ciclului celular sau cauzarea morții celulare. Agenții citostatici sunt adesea utilizați în tratamentul cancerului pentru a încetini sau opri creșterea celulelor tumorale.

Exemple de agenți citostatici includ:

1. Medicamente pentru chimioterapie: Multe medicamente pentru chimioterapie funcționează prin direcționarea celulelor care se divizează rapid și blocând capacitatea acestora de a crește și de a se diviza. Exemplele includ cisplatină, doxorubicină și 5-fluorouracil.
2. Terapii hormonale: Terapiile hormonale pot fi utilizate pentru a trata cancerele sensibile la hormoni, cum ar fi cancerul de sân și de prostată. Aceste terapii funcționează prin blocarea producției sau acțiunii unor hormoni specifici care alimentează creșterea celulelor canceroase. Exemplele includ tamoxifenul și letrozolul.
3. Terapii direcționate: terapiile direcționate sunt concepute pentru a viza molecule sau căi specifice care sunt implicate în creșterea și supraviețuirea celulelor canceroase. Exemplele includ imatinib (Gleevec) și afatinib (Gilotrif).
4. Medicamente anti-angiogenice: Aceste medicamente acționează prin blocarea formării de noi vase de sânge care furnizează oxigen și substanțe nutritive tumorii. Exemplele includ bevacizumab (Avastin) și sorafenib (Nexavar).

Este important de reținut că, deși agenții citostatici pot încetini sau opri creșterea celulelor canceroase, este posibil să nu fie capabili să elimine complet tumora. În unele cazuri, terapii suplimentare, cum ar fi intervenția chirurgicală sau radiațiile, pot fi necesare pentru îndepărtarea completă a tumorii.