Înțelegerea dilatanților: fluide non-newtoniene cu proprietăți unice

Dilatant este un termen folosit pentru a descrie o substanță care prezintă un comportament fluid non-newtonian, în special o scădere a vâscozității atunci când este supusă unei creșteri a tensiunii de forfecare sau a vitezei de deformare. Cu alte cuvinte, pe măsură ce forța aplicată substanței crește, vâscozitatea acesteia scade, permițându-i să curgă mai ușor.

Dilatanții sunt de obicei compuși din amestecuri de particule, cum ar fi silice sau alumină, care sunt suspendate într-un mediu lichid. Când sunt supuse la forfecare, particulele se deplasează una pe lângă alta, determinând fluidul să se subțieze și să scadă în vâscozitate. Acest comportament este opus celui al fluidelor newtoniene, care prezintă o vâscozitate constantă, indiferent de cantitatea de efort de forfecare aplicată.

Dilatanții au câteva proprietăți unice care îi fac folositori în diverse aplicații industriale și tehnologice. De exemplu, pot fi utilizați ca agenți de îngroșare în noroiurile de foraj, unde capacitatea lor de a se subțire și de a curge cu ușurință sub presiune ridicată este benefică pentru menținerea stabilității sondei. Ele pot fi, de asemenea, utilizate în acoperiri și adezivi pentru a le îmbunătăți performanța și durabilitatea. În plus, dilatanții au fost studiați pentru utilizarea lor potențială în aplicații biomedicale, cum ar fi sistemele de administrare a medicamentelor și schelele de inginerie tisulară.

În general, dilatanții sunt o clasă interesantă de materiale care prezintă un comportament fluid non-newtonian și au o gamă largă de aplicații potențiale.