Înțelegerea discraziei: o teorie medicală istorică

Discrazia este un termen folosit pentru a descrie o afecțiune în care există un dezechilibru sau o anomalie în fluidele sau umorile corpului. Cuvântul „dys” înseamnă „rău” sau „anormal”, iar „crazia” se referă la echilibrul fluidelor corporale. În trecut, înainte de descoperirea medicinei moderne, medicii credeau că corpul conține patru umori de bază: sânge, flegmă, bilă galbenă și bilă neagră. Se credea că un dezechilibru al acestor umori provoacă o serie de afecțiuni fizice și mentale.
Conceptul de discrazie este folosit și astăzi în unele contexte medicale, cum ar fi în diagnosticul anumitor tulburări de sânge sau în studiul istoriei medicinei. Cu toate acestea, nu mai este o teorie medicală larg acceptată și a fost în mare măsură înlocuită de înțelegeri mai moderne ale fiziologiei și bolii umane.