Înțelegerea tehnologiei CCD în imagistica digitală

CCD înseamnă Charge-Coupled Device. Este un tip de tehnologie de senzor de imagine utilizată în camerele digitale și alte dispozitive de imagistică.

Într-un senzor de imagine CCD, lumina este focalizată pe o suprafață numită matrice de fotodiode. Fiecare pixel din matrice constă dintr-un grup de fotodiode care convertesc lumina primită în sarcini electrice. Încărcările sunt apoi transferate la pixelii vecini, creând un efect de ondulare care mișcă încărcăturile în întreaga matrice. Acest proces se numește cuplare de sarcină.

Semnalul electric rezultat este apoi amplificat și procesat pentru a produce o imagine digitală. Tehnologia CCD a fost utilizată pe scară largă în camerele digitale, camerele video și alte dispozitive de imagine timp de mulți ani, dar a fost în mare măsură înlocuită de tehnologia CMOS (Complementary Metal-Oxide-Semiconductor) în ultimii ani.

Senzorii CCD au mai multe avantaje față de senzorii CMOS, inclusiv sensibilitate mai mare, zgomot mai mic și o reproducere mai bună a culorilor. Cu toate acestea, au și unele dezavantaje, cum ar fi un consum mai mare de energie și timpi de citire mai lenți. Ca urmare, tehnologia CCD este încă folosită în unele aplicații specializate, cum ar fi camerele științifice de ultimă generație și telescoapele astronomice.