Ce este nelichefierea? Definiție, exemple și proprietăți

Nelichefierea se referă la o substanță care nu se topește și nu devine lichidă atunci când este încălzită. Cu alte cuvinte, rămâne solid chiar și la temperaturi ridicate. Acest lucru este în contrast cu lichidele, care se topesc și devin fluide atunci când sunt încălzite.

Exemplele de substanțe nelichefiante includ:

1. Metale: Majoritatea metalelor nu se topesc sau devin lichide atunci când sunt încălzite. În schimb, ei trec printr-un proces numit „transformare în stare solidă”, în care își schimbă structura cristalină fără a deveni lichide.
2. Ceramica: multe materiale ceramice nu se topesc sau devin lichide atunci când sunt încălzite. În schimb, ei trec printr-un proces numit „creștere a boabelor”, în care cristalele din material cresc pe măsură ce este încălzit.
3. Polimeri: Unii polimeri, cum ar fi policarbonatul și poliuretanul, nu se topesc și nu devin lichidi atunci când sunt încălziți. În schimb, sunt supuși unui proces numit „degradare termică”, în care se descompun în molecule mai mici, fără a deveni lichide.
4. Ochelari: paharele sunt materiale nelichefiante care nu se topesc sau devin lichide atunci când sunt încălzite. În schimb, sunt supuse unui proces numit „flux vâscoplastic”, în care se deformează plastic fără a deveni lichide.

În general, substanțele nelichefiante tind să fie mai rigide și mai puțin flexibile decât lichidele. De asemenea, tind să aibă puncte de topire mai mari și să fie mai rezistente la transferul de căldură.