Povestea tragică a lui Baldur: căderea lui Dumnezeu din har și înviere

Baldur este un zeu în mitologia nordică, cunoscut pentru frumusețea și bunătatea sa. El este fiul lui Odin și Frigg și este adesea descris ca un tânăr frumos cu păr blond și ochi albaștri. Potrivit legendei, Baldur era iubit de toți cei care l-au văzut și era cunoscut pentru înțelepciunea și compasiunea sa.

Totuși, Baldur avea o slăbiciune: era vulnerabil la vâsc. Într-o zi, zeița Freyja l-a păcălit să stea într-un câmp de vâsc și a fost ucis de o săgeată făcută din plantă. Moartea lui a provocat o mare durere în rândul zeilor și zeițelor, iar aceștia nu au putut să-l readucă la viață.

În unele versiuni ale mitului, Baldur a înviat și se întoarce în lumea celor vii. În alte versiuni, el rămâne în lumea interlopă, conducând morții împreună cu soția sa, Nanna. Indiferent de specificul povestirii, moartea și învierea lui Baldur sunt văzute ca un simbol al ciclului vieții și al morții și al puterii iubirii și compasiunii de a depăși chiar și cele mai mari provocări.