Înțelegerea Kino în studiile cinematografice
Kino este un termen folosit în studiile de film pentru a descrie utilizarea mișcărilor camerei și a tehnicilor de editare pentru a crea un sentiment de mișcare sau fluiditate într-o scenă. Termenul „kino” provine din cuvântul rusesc pentru „mișcare” și este adesea folosit pentru a descrie modul în care camerele se mișcă prin spațiu sau modul în care fotografiile sunt editate împreună pentru a crea un sentiment de flux sau continuitate.
Câteva exemple comune de kino include:
1. Panorama camerei: o panoramă a camerei este o mișcare orizontală a camerei, în care camera se deplasează dintr-o parte a cadrului în cealaltă. Acesta poate fi folosit pentru a arăta privitorului o vedere cu unghi larg a unei scene sau pentru a urmări un personaj în timp ce se deplasează prin spațiu.
2. Înclinarea camerei: o înclinare a camerei este o mișcare verticală a camerei, în care camera se mișcă în sus sau în jos în cadrul cadru. Aceasta poate fi folosită pentru a sublinia anumite elemente din scenă, cum ar fi expresia facială a unui personaj sau o bucată de dialog.
3. Dollys: un dolly este o mișcare a camerei în care camera este mișcată pe un dolly, creând o mișcare lină și fluidă. Acest lucru poate fi folosit pentru a crea un sentiment de intimitate sau apropiere cu personajele sau pentru a sublinia importanța unui anumit element din scenă.
4. Fotografii de urmărire: o fotografie de urmărire este o mișcare a camerei în care camera urmărește un personaj în timp ce acesta se mișcă prin spațiu. Aceasta poate fi folosită pentru a crea un sentiment de impuls sau energie în cadrul unei scene sau pentru a arăta privitorului relația dintre diferite personaje.
5. Cutaways: Un cutaway este o tehnică de editare în care editorul decupează de la o fotografie la alta, adesea pentru a arăta o perspectivă sau un element diferit în cadrul scenei. Acest lucru poate fi folosit pentru a adăuga varietate și interes unei scene sau pentru a sublinia anumite elemente sau teme.
În general, kino este un aspect important al limbajului filmului și poate fi folosit pentru a crea o gamă largă de efecte și stări într-o scenă. Folosind în mod eficient mișcările camerei și tehnicile de editare, realizatorii de film pot crea un sentiment de mișcare și fluiditate care implică spectatorul și îmbunătățește experiența generală de vizionare.



