Înțelegerea nemanifestării: ideea că anumite aspecte ale realității sunt dincolo de manifestarea fizică
Non-manifestarea se referă la ideea că anumite aspecte ale realității, cum ar fi conștiința sau sinele, nu pot fi observate sau măsurate în mod direct. Ele nu sunt prezente fizic în lume și nu pot fi percepute prin simțurile noastre. În schimb, ele sunt deduse sau formulate ipoteze pe baza efectelor lor sau a modului în care influențează alte aspecte ale realității.
De exemplu, putem observa proprietățile fizice ale unui obiect, cum ar fi forma și culoarea acestuia, dar nu putem observa în mod direct conștiința sau subiectivitatea acestuia. experienţă. În mod similar, putem observa comportamentul unei persoane, dar nu putem observa direct gândurile sau emoțiile acesteia. Nemanifestarea este un concept cheie în multe tradiții spirituale și filozofice, unde este adesea folosit pentru a descrie natura sinelui sau a conștiinței ca ceva care este dincolo de manifestarea fizică.
În Advaita Vedanta, de exemplu, sinele este considerat a fi nemanifest, adică că nu poate fi observată sau experimentată direct prin simțurile noastre. În schimb, se deduce pe baza efectelor sale, cum ar fi simțul „eu” sau sentimentul existenței. Conceptul de non-manifestare este, de asemenea, central în învățăturile budismului, unde este folosit pentru a descrie natura sinelui și natura realității ca fiind goale și lipsite de existență inerentă.
În rezumat, non-manifestarea se referă la ideea că anumite aspecte ale realității , cum ar fi conștiința sau sinele, nu pot fi observate sau măsurate direct și sunt în schimb deduse pe baza efectelor lor. Este un concept cheie în multe tradiții spirituale și filozofice, unde este folosit pentru a descrie natura sinelui și a realității ca ceva care este dincolo de manifestarea fizică.



