Înțelegerea postsignului: adăugarea contextului comunicării

Postsign este un termen folosit în semiotică și lingvistică pentru a descrie procesul de adăugare a informațiilor suplimentare sau contextului unui semn după interpretarea sa inițială. Aceasta poate implica clarificarea sau modificarea semnificației semnului pe baza unor informații noi sau a unor factori contextuali.

De exemplu, dacă cineva folosește semnul „oprire” pentru a indica că dorește să vă opriți acțiunile, puteți interpreta acest semn ca o comandă pentru încetează ce faci. Cu toate acestea, dacă persoana care a făcut semnul adaugă apoi expresia „pentru că trebuie să trec”, acesta ar fi un exemplu de postsemn, deoarece oferă informații suplimentare care modifică semnificația originală a semnului. În acest caz, semnul inițial „stop” ar fi putut fi interpretat ca o solicitare de a întrerupe temporar, dar contextul adăugat „pentru că trebuie să trec” schimbă sensul într-o comandă mai urgentă de a vă opri acțiunile pentru a permite vorbitorul să treacă.

Postsemn poate fi folosit intenționat sau neintenționat și poate fi comunicat prin diverse canale, cum ar fi vorbirea, gesturile sau limbajul scris. Este un aspect important al comunicării umane, deoarece ne permite să perfecționăm și să clarificăm mesajele noastre ca răspuns la contextele în schimbare și la informații noi.