Înțelegerea amigdalei: procesare emoțională și memorie

Amigdala (cunoscută și ca amigdaloid) este un termen folosit în neuroștiință și psihologie pentru a se referi la o structură din lobul temporal al creierului care este implicată în procesarea emoțională și memorie. Amigdala este o structură mică, în formă de migdale, situată în apropierea centrului creierului, care joacă un rol cheie în reglarea răspunsurilor de frică și anxietate.

Amigdala este responsabilă pentru detectarea și procesarea amenințărilor și este foarte interconectată cu alte regiuni ale creierului, cum ar fi precum cortexul prefrontal, hipocampul și hipotalamusul. Acesta primește informații senzoriale de la talamus și trimite semnale către alte regiuni ale creierului pentru a declanșa un răspuns de frică sau anxietate.

Deteriorarea amigdalei poate duce la deteriorări în procesarea emoțională și memorie, iar anomaliile amigdalei au fost legate de o serie de probleme psihiatrice și tulburări neurologice, inclusiv tulburări de anxietate, tulburare de stres post-traumatic (PTSD) și tulburare de spectru autist.

Termenul „amigdale” este derivat din cuvântul grecesc „amyksinos”, care înseamnă „migdale”, care se referă la forma structurii. Termenul „amigdaloid” este folosit pentru a descrie structuri care sunt similare cu amigdala la alte animale, cum ar fi amigdala bazolaterală la rozătoare.