Înțelegerea credințelor și practicilor anabaptiste

Anabaptistic este un termen folosit pentru a descrie credințele și practicile mișcării anabaptiste, care a apărut în secolul al XVI-lea ca o ramură a Reformei protestante. Cuvântul „anabaptist” înseamnă „re-botezător”, deoarece una dintre convingerile cheie ale acestei mișcări era că credincioșii adulți ar trebui să fie botezați după mărturisirea lor de credință, mai degrabă decât bebelușii, așa cum era practica multor confesiuni creștine principale la acea vreme.
Anabaptiștii au subliniat, de asemenea, importanța convertirii personale, autoritatea Bibliei și separarea dintre biserică și stat. Ei au respins botezul copiilor, crezând că nu era scriptural și că subminează semnificația botezului adulților. Ei credeau, de asemenea, în preoția tuturor credincioșilor, ceea ce însemna că toți creștinii erau egali în fața lui Dumnezeu și aveau o relație directă cu El, mai degrabă decât să se bazeze pe intermediari precum preoții sau episcopii.
Credințele și practicile anabaptistice au influențat multe confesiuni creștine de-a lungul secolelor, inclusiv Amish, Menoniți și Frați în Hristos. Astăzi, există încă multe biserici și comunități care se identifică ca anabaptiste sau care au rădăcini anabaptiste.