Înțelegerea maniheismului: o filozofie dualistă și o mișcare religioasă

Maniheismul este o mișcare filozofică și religioasă care a fost fondată de profetul iranian Mani (216-276 d.Hr.) în secolul al III-lea d.Hr. Combină elemente ale zoroastrismului, budismului și creștinismului și subliniază lupta dualistă dintre bine și rău.

Maniheismul învață că lumea este împărțită în două principii fundamentale: Lumina divină, eternă și neschimbătoare și diabolică, temporală și schimbătoare. Întuneric. Lumina reprezintă divinul, în timp ce Întunericul reprezintă satanic sau demonic. Toate ființele umane sunt prinse în lumea materială, care este creată și controlată de Întuneric.

Scopul maniheismului este de a elibera sufletul de lumea materială și de a-l întoarce la Lumina divină. Acest lucru se realizează printr-un proces de purificare spirituală, care implică recunoașterea și respingerea Întunericului și îmbrățișarea Luminii.

Maniheismul subliniază, de asemenea, importanța comportamentului etic și evitarea păcatului, care este văzută ca o formă de colaborare cu întunericul. Mișcarea a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării creștinismului, în special în primele secole ale istoriei sale.

Unele dintre trăsăturile cheie ale maniheismului includ:

* Viziunea dualistă asupra lumii: universul este împărțit în două principii fundamentale, Lumina și Întunericul. .
* Mântuirea prin purificare spirituală: Scopul maniheismului este de a elibera sufletul de lumea materială și de a-l întoarce la Lumina divină.
* Comportamentul etic: Mișcarea subliniază importanța comportamentului etic și a evitării păcatului.
* Evitarea materiei: Maniheenii văd lumea materială ca fiind creată și controlată de Întuneric și, prin urmare, caută să o transcende.
* Influența asupra creștinismului: Maniheismul a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării creștinismului, în special în primele secole ale istoriei sale. .