Evoluția limbii chineze: limbi prechineze și semnificația lor

Termenul „prechineză” se referă la limbi sau familii de limbi care existau înainte de apariția chinezei ca limbă distinctă.

Există mai mulți candidați pentru limbile prechineze, inclusiv:

1. Proto-sino-tibetan: Aceasta este o limbă ipotetică despre care se crede că a fost vorbită în regiunea în care se vorbește astăzi chineza și alte limbi chino-tibetane. Este strămoșul reconstruit al limbilor chineze, tibetane și altor limbi chino-tibetane.
2. Chineză veche: Aceasta este cea mai veche formă atestată de chineză, datând din secolul al VI-lea î.Hr. Se crede că a fost vorbit în valea râului Galben și în regiunile învecinate.
3. Chineză arhaică: Acest termen se referă la limba vorbită în timpul dinastiei Zhou (1046-256 î.e.n.), care a fost ultima dinastie înainte de dinastia Qin care a unificat China.
4. Chineză mijlocie timpurie: Acest termen se referă la limba vorbită în timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr.), care a fost o perioadă de schimbări lingvistice și culturale semnificative în China.

Este important de reținut că distincția dintre limbile prechineze și chineză nu este întotdeauna clară, deoarece există un continuum de dezvoltare lingvistică și culturală de-a lungul istoriei chineze. În plus, clasificarea anumitor limbi ca „prechineze” face obiectul unei dezbateri continue în rândul lingviștilor și savanților.