Înțelegerea defibrilației: tipuri, utilizări și riscuri

Defibrilarea este un tratament medical care folosește șocuri electrice pentru a restabili bătăile normale ale inimii la persoanele care au ritmuri cardiace care pun viața în pericol. Aceste ritmuri, numite aritmii, pot face ca inima să nu mai bată eficient și să ducă la stop cardiac. Defibrilarea funcționează prin întreruperea semnalelor electrice anormale care cauzează aritmia și permițând inimii să-și reia modelul normal de bătăi.

Există două tipuri principale de defibrilare:

1. Defibrilarea externă: Acest tip de defibrilare se realizează folosind un dispozitiv numit defibrilator extern automat (AED). AED este aplicat pe pieptul persoanei și eliberează un șoc electric prin electrozii de pe plăcuțe.
2. Defibrilarea internă: Acest tip de defibrilare se realizează în timpul intervenției chirurgicale prin implantarea unui dispozitiv numit cardioverter-defibrilator (ICD) în piept. ICD este programat pentru a detecta și corecta ritmurile cardiace anormale.

Terapia defibrilativă poate fi utilizată pentru a trata o varietate de aritmii care pun viața în pericol, inclusiv fibrilația ventriculară (FV), tahicardia ventriculară (TV) fără puls și stopul cardiac cauzat de un atac de cord sau alte conditii. Este important de reținut că defibrilarea trebuie efectuată numai de către profesioniști medicali instruiți, deoarece poate fi periculoasă dacă nu este făcută corect.