Înțelegerea Entablamentului în arhitectură

Entablatura (din latinescul „entabulare”, care înseamnă „a așeza pe o masă”) se referă la structura orizontală a grinzilor și arcadelor care se întind pe o deschidere sau împart două spații în arhitectură. Include buiandrugul, arhitrava, friza și cornișa, care sunt diferitele componente ale unui antablament clasic.

În arhitectura clasică, antablamentul era de obicei compus din trei părți principale: arhitrava, friza și cornișa. Arhitrava este partea cea mai de jos a antablamentului, sprijinindu-se deasupra coloanelor sau pereților care o susțin. Friza este secțiunea din mijloc, adesea decorată cu reliefuri sau sculpturi. Cornișa este partea superioară, care servește drept coroană sau finisaj pentru antablament.

În arhitectura modernă, termenul „întablament” este uneori folosit mai larg pentru a se referi la orice structură orizontală care se întinde pe o deschidere sau împarte două spații, indiferent de elemente sau proporții clasice.