Înțelegerea perioadei post-vedice în istoria Indiei

Post-vedic se referă la perioada istoriei indiene care a urmat perioadei vedice, care s-a caracterizat prin compoziția Vedelor și dezvoltarea religiei vedice. Perioada post-vedică a văzut apariția unor noi mișcări religioase și filozofice, cum ar fi budismul și jainismul, și declinul religiei vedice.

Perioada post-vedică poate fi împărțită în linii mari în trei faze:

1. Perioada post-vedică timpurie (secolul al VI-lea î.Hr.): Această fază a văzut apariția unor noi mișcări religioase și filozofice, cum ar fi budismul și jainismul, care au contestat autoritatea religiei vedice. Clasa preoțească vedica a suferit și ea schimbări semnificative în această perioadă.
2. Perioada post-vedică de mijloc (secolul al V-lea î.Hr.): în această fază, religia vedica a continuat să scadă, iar influența noilor mișcări religioase și filozofice a crescut. Această perioadă a văzut și ascensiunea Imperiului Mauryan, care a fost fondat de Chandragupta Maurya în 322 î.e.n.
3. Perioada post-vedică târzie (secolul al IV-lea î.Hr. în continuare): această fază a văzut declinul în continuare a religiei vedice și apariția unor noi mișcări religioase și filozofice, cum ar fi Puranas și Epopee. Imperiul Gupta, care a fost fondat în secolul al IV-lea e.n., a jucat, de asemenea, un rol semnificativ în modelarea peisajului religios și cultural al Indiei în această perioadă.

În general, perioada post-vedică a fost marcată de schimbări semnificative în domeniul religios, social și peisajul politic al Indiei și a văzut apariția de noi idei și mișcări care au provocat autoritatea religiei vedice.