Cultura Roistering a secolelor al XVI-lea și al XVII-lea

Roistering este un termen care a fost folosit în mod obișnuit în secolele al XVI-lea și al XVII-lea pentru a descrie un tip de comportament zbuciumat sau dezordonat, care implică adesea beție, zgomot puternic și comportament perturbator. Cuvântul este derivat din cuvântul englezesc mijlociu „roister”, care înseamnă „a face zgomot” sau „a revolta.”

Roisteringul a fost adesea asociat cu taverne și alte case publice, unde patronii se adunau să bea, să cânte și să se angajeze în activități zbuciumate. Termenul a fost folosit uneori pentru a descrie comportamentul zbuciumat al soldaților, marinarilor și altor oameni din clasa muncitoare, cunoscuți pentru conduita lor aspră și dezordonată.

Astăzi, cuvântul „roistering” nu este folosit în mod obișnuit în limbajul de zi cu zi, dar păstrat în contexte istorice și este adesea folosit de istorici și de savanți literari pentru a descrie normele sociale și culturale ale trecutului.