Pericolele supraliterarității: înțelegerea și evitarea scrisului ornamentat

Supraliteraritatea este un termen folosit pentru a descrie scrisul excesiv de ornamentat, înflorit sau conștient de sine. Poate implica folosirea unui vocabular complex, structuri de propoziții complicate și limbaj prea poetic în încercarea de a suna mai literar sau mai sofisticat. Supraliteraritatea poate fi văzută ca o formă de afectare și poate diminua claritatea și accesibilitatea scrisului.

Unele semne comune ale supraliterarității includ:

1. Folosind jargon sau termeni tehnici care nu sunt necesari pentru sensul textului.
2. Încorporarea unor structuri de propoziții complexe inutil, cum ar fi propoziții lungi sau fraze imbricate.
3. Folosind un limbaj prea formal sau arhaic care nu este tipic vorbirii de zi cu zi.
4. Folosind prea multe adjective și adverbe pentru a descrie fiecare detaliu al unei scene sau al unui personaj.
5. Inclusiv descrieri sau explicații inutile care nu avansează intriga sau dezvăluie informații importante.

Excesul de literatură poate fi o problemă pentru scriitori, deoarece poate face ca munca lor să pară pretențioasă, auto-indulgentă sau dificil de înțeles. De asemenea, poate distrage atenția de la mesajul sau tema centrală a textului și poate submina credibilitatea vocii scriitorului. Pentru a evita excesul de literatură, scriitorii ar trebui să se concentreze pe utilizarea unui limbaj clar, concis, care să transmită cu acuratețe semnificația dorită și ar trebui să fie atenți la nevoile și așteptările publicului lor.