Perioada Khedivial în istoria Egiptului

Khedivial este un termen care a fost folosit în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru a se referi la conducătorii Egiptului, care erau cunoscuți ca khedivi. Cuvântul „khedive” este derivat din expresia arabă „khadīf”, care înseamnă „vicerege”.

Khedivii erau guvernatorii Egiptului sub stăpânirea Imperiului Otoman, iar mai târziu sub dominația colonială britanică. Ei au fost numiți de sultan sau de guvernul britanic și au fost responsabili pentru administrarea țării și punerea în aplicare a politicilor lor.

Perioada khedivială din istoria Egiptului a început în 1867, când Ismail Pașa a fost numit ca primul khediv al Egiptului de către sultanul otoman Abdülmecid I. Sistemul khedivial a continuat până în 1914, când britanicii au ocupat Egiptul în timpul Primului Război Mondial și au detronat ultimul khediv, Abbas Hilmi II.

În timpul perioadei khediviale, Egiptul a suferit o modernizare și o dezvoltare semnificativă, inclusiv construirea de căi ferate, școli și spitale. Cu toate acestea, khedivii s-au confruntat și cu provocări precum sărăcia, foametea și tulburările politice, care au dus la eventuala ocupație britanică a țării.