Deblocarea secretelor perioadei azilian-tardenoisiane: un moment esențial în istoria umanității

Azilian-Tardenoisian este un termen folosit în arheologie și preistorie pentru a descrie o etapă culturală și tehnologică specifică a dezvoltării umane care a existat în Europa în perioada Paleoliticului târziu, în special între 40.000 și 35.000 de ani în urmă. Termenul a fost inventat de arheologul francez Henri Breuil la începutul secolului al XX-lea și derivă din numele a două situri unde au fost descoperite pentru prima dată artefacte din această perioadă: Azil (în Franța) și Tardenois (în Belgia).

În această perioadă, populațiile umane în Europa a suferit schimbări culturale și tehnologice semnificative, inclusiv dezvoltarea unor instrumente și arme mai sofisticate, apariția unor noi forme de artă, cum ar fi pictura și sculptura în peșteră, și apariția unei expresii simbolice timpurii. Cultura azilian-tardenoisiană se caracterizează prin folosirea unor instrumente mici, asemănătoare lamei, realizate din silex și alte materiale de piatră, precum și prezența ornamentației personale și a altor artefacte expresive.

Perioada azilian-tardenoisiană a fost o perioadă de schimbări semnificative și adaptarea populațiilor umane din Europa și a pus bazele dezvoltării unor societăți și culturi mai complexe care aveau să apară mai târziu în preistorie.