Istoria și semnificația lui Oboli în Grecia Antică

Obolus (plural: oboli) este o unitate monetară greacă veche. Era o monedă mică de argint sau bronz care era folosită pentru a plăti achizițiile de zi cu zi, cum ar fi alimente și băuturi. Cuvântul „obolus” provine din cuvântul grecesc „obolos”, care înseamnă „monedă.”

Folosirea lui oboli ca formă de monedă datează din secolul al VI-lea î.Hr., în perioada arhaică a Greciei Antice. La acea vreme, obolile erau făcute din electrum, un aliaj natural de aur și argint. Mai târziu, în timpul perioadei clasice (secolele V-IV î.Hr.), obolii au fost fabricați din argint și bronz. O drahmă era egală cu șase oboli. Valoarea unui obol a variat în funcție de locație și perioada de timp, dar în general valora aproximativ 1/16 dintr-o drahmă.

Utilizarea obolii ca monedă a scăzut în perioada elenistică (secolele III-I î.Hr.), deoarece monedele au devenit mai frecvente. Cu toate acestea, cuvântul „obolus” a continuat să fie folosit în greacă ca unitate de măsură pentru cantități mici de bani sau alte obiecte.