Istoria Carucage, o taxă medievală pe teren și proprietate

Carucage este un impozit medieval care a fost perceput asupra valorii terenurilor și a altor forme de proprietate. A fost introdus în Anglia în secolul al XII-lea și a fost folosit pentru a obține venituri pentru coroană. Impozitul se baza pe valoarea terenului, mai degrabă decât pe venitul pe care îl producea și era plătit de proprietarul terenului, mai degrabă decât de chiriaș.

Cuvântul „carucage” este derivat din cuvântul francez veche „carucage”, ceea ce înseamnă „un impozit pe teren”. A fost folosit pentru a descrie o varietate de taxe diferite care erau percepute proprietarilor de pământ, inclusiv un impozit pe valoarea terenului, un impozit pe numărul de animale deținute de un proprietar și un impozit pe venitul produs de o bucată de pământ.

Carucage a fost o sursă importantă de venituri pentru coroană în perioada medievală și a fost folosit pentru a finanța o varietate de cheltuieli regale, inclusiv campanii militare, construcția de castele și alte clădiri și administrarea justiției. Taxa era colectată de funcționarii regelui, care erau responsabili de evaluarea valorii fiecărei bucăți de pământ și de colectarea impozitului de la proprietar.

De-a lungul timpului, taxa de carușă a fost înlocuită cu alte forme de impozitare, cum ar fi subvenția laici și impozitul electoral, care se baza pe venitul sau populația unei anumite zone, mai degrabă decât pe valoarea terenului. Astăzi, cuvântul „carucage” nu mai este folosit în limba engleză modernă, dar oferă o privire interesantă asupra practicilor financiare și administrative ale Angliei medievale.