Înțelegerea nonîntăririi în condiționarea operantă

Neîntărirea se referă la absența oricărui stimul sau consecință de întărire care urmează unui comportament. Cu alte cuvinte, nu există nicio recompensă sau pedeapsă după ce comportamentul este efectuat.

În condiționarea operantă, întărirea este un element cheie în modelarea și menținerea comportamentelor. Când un comportament dorit este urmat de un stimul de întărire, este mai probabil ca comportamentul să fie repetat. Totuși, dacă nu există întărire, comportamentul poate să nu se repete sau chiar să fie stins.

Neîntărirea poate apărea intenționat sau neintenționat. De exemplu, un profesor nu poate oferi niciun feedback sau recompensă pentru răspunsul corect al unui elev, ceea ce duce la neîntărire. În mod similar, un părinte poate să nu-și pedepsească copilul pentru comportament neadecvat, dar nici nu oferă nicio întărire pozitivă, ceea ce duce la neîntărire.

Este important de reținut că absența întăririi nu înseamnă neapărat că comportamentul va fi stins. Alți factori precum motivația, atenția și influențele sociale pot juca, de asemenea, un rol în modelarea comportamentelor.