Descoperirea șerpilor antici din Palaeophis

Palaeophis este un gen preistoric de șerpi care a trăit în epocile Paleocen și Eocen, cu aproximativ 60 până la 50 de milioane de ani în urmă. Numele „Palaeophis” provine din cuvintele grecești „paleos,” care înseamnă „vechi” și „ophis,” care înseamnă „șarpe”. Aveau corpuri lungi și zvelte, cu mușchi puternici și dinți ascuțiți. Se știe că unele specii de Palaeophis au atins lungimi de peste 6 metri (20 de picioare).

Fosilele de Palaeophis au fost găsite în multe părți ale lumii, inclusiv în America de Nord, Europa și Asia. Ele se găsesc adesea în asociere cu alte fosile din Paleocen și Eocen, cum ar fi cele ale mamiferelor și păsărilor timpurii.

Una dintre cele mai cunoscute specii de Palaeophis este P. major, care a fost descrisă dintr-un schelet aproape complet găsit în argila din Londra. Formare în Anglia. Alte specii includ P. elegans, P. gigas și P. minor.

Palaeophis este o parte importantă a înregistrărilor fosile, deoarece oferă o perspectivă asupra evoluției șerpilor moderni și a ecosistemelor din Paleocen și Eocen.