Parthenos iconic al mitologiei și arhitecturii grecești antice

Parthenos (greacă: Παρθένος) este un termen folosit în mitologia și arhitectura greacă antică pentru a se referi la o statuie sau imaginea unei figuri feminine nud, adesea descrisă ca zeița Atena sau Afrodita. Cuvântul „parthenos” în sine înseamnă „fecioară” în greacă, iar termenul a fost folosit pentru a descrie aceste statui, deoarece acestea erau adesea descrise ca necăsătorite și caste.

Cel mai faimos Parthenos este cel care stătea în Partenonul din Atena, Grecia, care a fost construit în timpul secolului al V-lea î.Hr. și a fost dedicat zeiței Atena. Statuia a fost sculptată de Fidias și a fost considerată una dintre cele mai mari realizări artistice ale Greciei antice. Era o structură masivă, de peste 40 de picioare înălțime și făcută din fildeș și aur.

Parthenos nu era doar o operă de artă, ci și un simbol al puterii și culturii ateniene. Se spunea că statuia era atât de frumoasă încât putea face pe oricine care o privea să simtă uimire și uimire. Parthenos a devenit un simbol iconic al culturii grecești antice și continuă să fie celebrat și studiat astăzi ca una dintre cele mai mari opere de artă din istoria omenirii.