Semnificația Aediculelor în arhitectura romană antică

Aedicula (plural: aedicola) este un termen arhitectural care se referă la un mic altar sau o nișă într-un perete, folosit de obicei pentru a găzdui o statuie sau o imagine. Cuvântul este derivat din latinescul „aedes”, care înseamnă „templu” sau „casă”, și „culus”, care înseamnă „celulă” sau „incintă”.

În arhitectura romană antică, ediculele erau adesea găsite în temple, clădiri publice și case private și au fost folosite pentru a afișa imagini cu zei, zeițe și alte zeități. Aceste nișe erau de obicei decorate cu sculpturi și sculpturi complicate și erau considerate caracteristici importante ale designului clădirii.

Astăzi, termenul „aedicula” este încă folosit în cercurile arhitecturale pentru a descrie caracteristici similare în clădirile moderne, cum ar fi micile altare sau nișe care adăpostesc lucrări de artă sau icoane religioase.