Credințele și practicile radicale ale anabaptiștilor
Anabaptiștii erau un grup de creștini protestanți care au apărut în secolul al XVI-lea, în special în Elveția și Germania. Numele „anabaptist” provine din cuvintele grecești „ana”, care înseamnă „din nou” și „baptizo”, care înseamnă „a boteza”. Aceasta se referă la credința lor că adulții ar trebui să fie botezați din nou după ce au luat decizia conștientă de a-L urma pe Isus Hristos.
Anabaptiștii au făcut parte din Reforma radicală, o mișcare care a căutat să reformeze Biserica și societatea pe baza înțelegerii lor despre Biblie și despre învățăturile lui Isus. Ei au respins multe dintre practicile și credințele tradiționale ale bisericilor stabilite, cum ar fi botezul copiilor, folosirea sacramentelor și autoritatea bisericii de stat. În schimb, ei au subliniat convertirea personală, botezul adulților și importanța de a trăi o viață simplă, sfântă.
Unele dintre credințele și practicile cheie ale anabaptiștilor includ:
1. Botezul adulților: anabaptiștii credeau că numai adulții care au luat o decizie conștientă de a-L urma pe Isus Hristos ar trebui să fie botezați. Ei au respins botezul copiilor ca o practică invalidă care nu reflecta învățăturile Bibliei.
2. Biserica credincioșilor: anabaptiștii credeau că Biserica ar trebui să fie compusă numai din credincioși, mai degrabă decât să includă atât credincioși cât și necredincioși. Ei au respins ideea unei biserici de stat care și-a impus autoritatea asupra societății.
3. Separarea de lume: Anabaptiștii credeau că creștinii ar trebui să se despartă de lume și să trăiască o viață sfântă. Aceasta a însemnat respingerea multor obiceiuri și practici ale societății, cum ar fi purtarea hainelor elegante sau participarea la război.
4. Nerezistență: anabaptiștii credeau că creștinii nu ar trebui să reziste răului cu violență, ci mai degrabă ar trebui să întoarcă celălalt obraz și să aibă încredere în dreptatea lui Dumnezeu. Acest lucru a dus la persecutarea lor și adesea ucisă de cei care s-au opus credințelor lor.
5. Comunitatea de bunuri: Anabaptiștii credeau că creștinii ar trebui să-și împartă posesiunile și să trăiască într-o comunitate de bunuri, unde toate lucrurile sunt ținute în comun. Acest lucru s-a bazat pe interpretarea lor a Faptele apostolilor 2:44-45 și 4:32-35, care descriu comunitatea creștină timpurie împărțindu-și posesiunile și trăind în armonie unii cu alții.
Anabaptiștii s-au confruntat cu persecuții severe în timpul secolelor XVI și XVII, în special în Elveția și Germania. Mulți au fost uciși sau forțați să-și părăsească casele pentru a scăpa de persecuție. În ciuda acestui fapt, mișcarea lor a continuat să crească și să se răspândească în alte părți ale Europei și nu numai. Astăzi, există multe denominațiuni care își au rădăcinile în mișcarea anabaptistă, cum ar fi Amish, Menoniții și Frații în Hristos.
Apreciez
Nu apreciez
Raportați o eroare de conținut
Share
