Înțelegerea maniheismului: o religie sincretică a luminii și întunericului

Maniheismul este o mișcare religioasă și filozofică care a fost fondată de profetul Mani (216-276 d.Hr.) în secolul al III-lea d.Hr. Este o religie sincretică care combină elemente ale zoroastrismului, creștinismului, gnosticismului și budismului.

Maniheismul învață că universul este împărțit în două principii fundamentale: cel divin și cel satanic. Divinul este asociat cu lumina, bunătatea și lumea spirituală, în timp ce satanicul este asociat cu întunericul, răul și lumea materială. Ființele umane sunt prinse între aceste două principii și trebuie să aleagă ce parte să urmeze.

Maniheismul subliniază, de asemenea, importanța tăgăduirii de sine și a ascezei, precum și atingerea gnozei (cunoașterii spirituale) prin meditație și introspecție. Respinge lumea materială și trupul, considerându-le a fi creația principiului satanic.

Maniheismul a fost popular în Orientul Mijlociu și Europa în perioada medievală, dar a fost în cele din urmă suprimat de Biserica Catolică și de alte autorități religioase. Astăzi, este considerată o erezie de către majoritatea confesiunilor creștine. Cu toate acestea, unii căutători spirituali moderni au găsit valoare în învățăturile sale despre dualitatea universului și importanța tăgăduirii de sine.