Înțelegerea Samsara: Ciclul suferinței și renașterii în budism, hinduism și jainism
Samsara (sanscrită: संसार) este un termen folosit în budism, hinduism și jainism pentru a descrie ciclul suferinței și renașterii. Este adesea denumit „ciclul existenței” sau „roata vieții.”
În învățăturile budiste, samsara este văzută ca un ciclu de suferință și ignoranță care decurge din atașamentul nostru față de sine și din identificarea cu sine și din dorința noastră de plăcere. si fericire. Acest atașament ne face să renaștem într-unul dintre cele șase tărâmuri ale existenței, care sunt:
1. Iadul: un tărâm al suferinței intense și al durerii...2. Fantome flămânde: ființe care sunt consumate de poftă și incapabile să găsească satisfacție...3. Animale: ființe care sunt conduse de instinctele lor și nu au conștiința de sine…4. oameni: ființe care sunt prinse în ciclul suferinței și al ignoranței
5. Asuras (Titan): ființe care sunt consumate de gelozie și furie...6. Devas (zei): ființe care sunt consumate de mândrie și plăcere... Ciclul samsarei este perpetuat de propriile noastre acțiuni și intenții și poate fi întrerupt doar prin practicarea Căii optice și prin cultivarea înțelepciunii, a conduitei etice și a disciplinei mentale. . Scopul final al învățăturilor budiste este de a transcende ciclul samsara și de a atinge iluminarea, sau Nirvana.
În hinduism, samsara este văzută ca un ciclu de naștere, moarte și renaștere, în care sufletul (Atman) este prins în lumea materială. și supus legilor karmei. Scopul practicii spirituale hinduse este de a elibera sufletul din ciclul samsarei prin realizarea sinelui (Atman) și atingerea moksha sau eliberarea.
În jainism, samsara este văzută ca un ciclu de suferință și renaștere, în care sufletul (jiva) este prins în lumea materială și supus legilor karmei. Scopul practicii spirituale jainiste este de a elibera sufletul din ciclul samsarei prin realizarea sinelui (jiva) și atingerea moksha sau eliberarea.
În general, samsara este un concept central în budism, hinduism și jainism și evidențiază natura ciclică a existenței și nevoia ca practica spirituală să se elibereze de ciclul suferinței și renașterii.



