Teoria uitată a gastrofilismului: explorarea conexiunii minte-intestin

Gastrofilismul este un termen care a fost inventat la începutul secolului al XX-lea pentru a descrie o relație ipotetică dintre stomac și minte. Ideea din spatele gastrofilismului a fost că stomacul, mai degrabă decât creierul, era sediul principal al inteligenței și conștiinței.

Conceptul de gastrofilism a fost dezvoltat de medicul și filozoful francez Henri Piéron, care a susținut că stomacul nu este doar un organ digestiv, dar și un centru de gândire și emoție. Potrivit lui Piéron, stomacul era capabil să proceseze informații și să ia decizii independent de creier și era sursa intuiției, creativității și a altor funcții cognitive superioare.

Gastrofilismul a fost în mare măsură respins de comunitatea științifică la acea vreme și este nu mai este considerată o teorie științifică valabilă. Cu toate acestea, unii susținători ai gastrofilismului continuă să susțină că stomacul joacă un rol important în procesele mentale și experiența emoțională și că mintea și corpul sunt mai strâns interconectate decât recunoaște medicina tradițională occidentală.