Terbiu: proprietăți, utilizări și aplicații ale elementului pământ rar

Terbiul este un element chimic cu simbolul Tb și numărul atomic 65. Este un metal moale, alb-argintiu, care este maleabil și ductil atunci când este pur, dar poate fi fragil și predispus la fisuri atunci când este aliat cu alte elemente. Terbiul este un membru al grupului de lantanide al elementelor pământurilor rare, care se găsesc în tabelul periodic între elementele 57 (lantan) și 60 (disproziu).
Terbiul are câteva proprietăți unice care îl fac util pentru o varietate de aplicații. Are o conductivitate termică ridicată, ceea ce înseamnă că poate disipa eficient căldura. De asemenea, are un punct de topire scăzut, ceea ce îl face ușor de topit și turnat în forme. În plus, terbiul este foarte rezistent la coroziune și are un raport mare rezistență-greutate, ceea ce îl face util în aplicații structurale.
Una dintre cele mai importante utilizări ale terbiului este ca fosfor în iluminatul fluorescent. Când este expus la lumină ultravioletă (UV), terbiul emite o lumină verde strălucitoare care este folosită pentru a crea strălucirea familiară a lămpilor fluorescente. Terbiul este, de asemenea, utilizat în sticle și ceramică specializate, cum ar fi cele utilizate în cablurile cu fibră optică și tehnologia laser. În plus, terbiul este cercetat pentru a fi utilizat în reactoare nucleare avansate și în alte aplicații de înaltă tehnologie.
Terbiul a fost descoperit în 1843 de chimistul suedez Carl Gustaf Mosander, care l-a izolat din mineralul gadolinit. Este numit după cuvântul latin „terebas”, care înseamnă „un loc de tremur”. Terbiul este relativ rar și se găsește în principal în mineralele monazite și bastnasite, care sunt extrase în țări precum China, Australia și Statele Unite.