Înțelegerea indicii în psihologie: definiție, tipuri și aplicații

În psihologie, un indiciu este un stimul care servește la inițierea sau facilitarea unui răspuns. Poate fi un semnal vizual, auditiv sau tactil care declanșează un anumit comportament sau proces de gândire. Indiciile pot fi externe, cum ar fi sunetul unui clopoțel pentru a indica începutul unei clase, sau interne, cum ar fi un sentiment de foame care determină o persoană să mănânce.

În contextul învățării și condiționării, indicii joacă un rol important în modelarea comportamentului . De exemplu, un stimul condiționat (CS) poate deveni asociat cu un stimul necondiționat (US) prin împerecheri repetate, ducând la formarea unui răspuns condiționat (CR). CS servește ca un indiciu care declanșează CR.

Cues pot fi, de asemenea, utilizate terapeutic pentru a ajuta persoanele să-și schimbe comportamentul sau să depășească fobiile. De exemplu, terapia de expunere implică folosirea unor indicii pentru a-i ajuta pe indivizi să-și confrunte temerile și să învețe să facă față situațiilor care provoacă anxietate.

În viața de zi cu zi, indicii pot servi ca mementouri sau îndemnuri pentru a ne ajuta să ne amintim sarcini sau evenimente importante. De exemplu, o alertă de calendar pe telefonul nostru poate servi ca un indiciu pentru a ne aminti de o întâlnire viitoare sau de un termen limită.