Istoria și semnificația lui Alcaides în Iberia medievală

Alcaides (scris și alcaydes sau alcaidess) este un termen arhaic care a fost folosit în Spania medievală și Portugalia pentru a se referi la un nobil sau cavaler de rang înalt care a servit ca guvernator sau castelan al unui castel sau oraș fortificat. Cuvântul este derivat din expresia arabă „al-qā'id” (القائد), care înseamnă „conducătorul” sau „comandantul.”

În contextul Iberiei medievale, un alcaide era de obicei un membru al nobilimii locale sau un cavaler care fusese numit de rege sau de o autoritate superioară să guverneze și să apere un anumit castel sau oraș fortificat. Alcaide era responsabil pentru menținerea ordinii în castel sau oraș, colectarea taxelor și taxele și conducerea garnizoanei în timp de război.

Poziția de alcaide era adesea ereditară, titlul trecând de la tată la fiu sau de la frate la frate. Cu toate acestea, ar putea fi acordată și ca recompensă pentru serviciul militar sau alte forme de loialitate față de coroană. În unele cazuri, alcaide a fost numit de rege însuși, în loc să fie ales de nobilimea locală sau de cavaleri.

Astăzi, termenul „alcaide” este încă folosit în unele părți ale Spaniei și Portugaliei pentru a se referi la guvernatorul sau îngrijitorul unui castel, dar a căzut în mare parte din uz ca titlu formal.