Istoria controversată a lui Sati: o practică de sinucidere rituală în India

Sati (cunoscut și sub denumirea de suttee sau sutee) a fost o practică în unele culturi din India, în special în rândul rajputilor și al altor hinduși de castă înaltă, unde o văduvă se imola pe rugul funerar al soțului ei. Această practică a fost considerată o formă de sinucidere rituală și a fost văzută ca o modalitate prin care văduva se alătură soțului ei decedat în viața de apoi.
Practica sati are o istorie lungă în India, datând cel puțin din secolul al IV-lea d.Hr. A fost deosebit de răspândită în perioada medievală, când era considerată o marcă de respect și devotament ca o văduvă să se sacrifice pentru soțul ei. Practica nu a fost limitată la hinduși, ci a fost practicată și de unele comunități musulmane și sikh.
Practica sati a fost interzisă în India britanică în 1829 și de atunci a fost interzisă în majoritatea țărilor în care era practicată anterior. Cu toate acestea, au existat cazuri în care femeile încă încearcă să comită sati în ultimii ani, adesea ca o formă de protest sau ca o modalitate de a atrage atenția asupra nemulțumirilor lor.
Sati este considerat un subiect controversat și sensibil, iar istoria și semnificația sa sunt subiect de dezbatere continuă între savanți și activiști. Unii îl văd ca un simbol al opresiunii patriarhale și al inegalității de gen, în timp ce alții îl consideră un act nobil de devotament și loialitate. Indiferent de perspectiva cuiva, este clar că sati a avut un impact profund asupra țesutului social și cultural din India și din alte țări în care a fost practicat.