Înțelegerea reacțiilor chimice cu teoria lui Arrhenius

Arrhenius a fost un chimist suedez care a introdus conceptul de energie de activare în 1889. El a propus ca reacțiile chimice să apară atunci când reactanții se ciocnesc unul de altul cu energie suficientă pentru a depăși legătura dintre reactanți. Această energie, cunoscută sub numele de energie de activare, este necesară pentru ca reacția să continue.

Teoria lui Arrhenius a explicat de ce unele reacții sunt mai lente decât altele și de ce anumite reacții nu au loc deloc, chiar dacă reactanții sunt prezenți. El a introdus, de asemenea, conceptul de constantă de viteză, care este o măsură a frecvenței coliziunilor cu succes între reactanți.

Ecuația Arrhenius raportează constanta de viteză la temperatura sistemului:

k = Ae^(-Ea/RT)

unde k este constanta de viteză, A este un factor de frecvență, Ea este energia de activare, R este constanta gazului și T este temperatura în Kelvin. Această ecuație arată că pe măsură ce temperatura crește, crește și constanta vitezei, ceea ce înseamnă că reacția devine mai rapidă.