Înțelegerea cristologiei diofizite: natura duală a lui Isus Hristos

Diofizit (din greacă: δυο, dyos, „doi” și φύσις, phýsis, „natura”) este un termen folosit în teologia creștină pentru a descrie natura duală a lui Isus Hristos, atât pe deplin umană, cât și pe deplin divină. Este adesea asociat cu doctrina hristologică a Întrupării, care susține că Isus este atât Dumnezeu, cât și om.

Termenul diofizit a fost folosit pentru prima dată de către părinții greci ai Bisericii, cum ar fi Sf. Atanasie și Sf. Chiril din Alexandria, pentru a distinge cristologia lor din cea a monofiziților, care susțineau că Isus avea o singură natură, fie divină, fie umană. Poziția diofizită subliniază că Isus are două naturi, pe deplin umană și pe deplin divină, dar aceste naturi nu sunt separate sau confuze, ci sunt unite într-o singură persoană. Iisus Hristos este „unul și același Hristos, Fiul, Domnul, singurul născut, care trebuie recunoscut în două naturi, neconfuz, neschimbat, indivizibil, nedespărțit” (Crezul Calcedonian). Poziția diofizită a fost hristologia dominantă a Bisericii Ortodoxe Răsăritene și romano-catolice, în timp ce monofiziții și-au dezvoltat propriile lor cristologii distincte.