Teoria dezvoltării cognitive a lui Bruner: înțelegerea rolului mediului și al proceselor mentale
Bruner (1960) a propus o teorie a dezvoltării cognitive care subliniază rolul mediului în modelarea proceselor mentale ale unui individ. Potrivit lui Bruner, copiii progresează printr-o serie de etape, fiecare caracterizată prin forme din ce în ce mai complexe de gândire și de rezolvare a problemelor.
Teoria lui Bruner include câteva concepte cheie:
1. Scafodaj: Copiii învață cel mai bine atunci când li se oferă sprijin și îndrumări adecvate pe măsură ce se angajează cu idei și sarcini noi. Acest sprijin este adesea oferit de către alții mai cunoscători, cum ar fi părinții sau profesorii.
2. Etapa de recepție: în această etapă timpurie a dezvoltării cognitive, copiii se concentrează pe absorbția de informații și pe asimilarea lumii din jurul lor. Ei nu sunt încă capabili să analizeze sau să înțeleagă concepte complexe.
3. Scheme timpurii: Pe măsură ce copiii încep să înțeleagă și să-și clasifice experiențele, ei dezvoltă scheme timpurii, care sunt cadre mentale pentru organizarea cunoștințelor. Aceste scheme se bazează adesea pe obiecte și evenimente concrete.
4. Scheme ulterioare: Pe măsură ce copiii cresc și câștigă mai multă experiență, schemele lor devin mai abstracte și mai complexe. Ei încep să vadă relații între diferite idei și concepte.
5. Asimilare și acomodare: Bruner credea că învățarea implică atât asimilarea (incorporarea de noi informații în cadrele mentale existente), cât și acomodarea (modificarea cadrelor mentale existente pentru a se potrivi cu noile informații).
6. Curriculum în spirală: Bruner a propus un curriculum în spirală, în care copiii sunt introduși în aceleași concepte la niveluri din ce în ce mai complexe pe măsură ce cresc. Acest lucru le permite să se bazeze pe cunoștințele și înțelegerea lor anterioare.
Teoria lui Bruner a avut un impact semnificativ asupra cercetării educației și dezvoltării copilului. Ideile sale despre schele și importanța acordării unui sprijin adecvat copiilor au influențat metodele de predare și proiectarea curriculum-ului. În plus, accentul său pus pe rolul mediului în modelarea dezvoltării cognitive a condus la un accent mai mare asupra importanței experiențelor și relațiilor timpurii în modelarea proceselor mentale ale copiilor.
Apreciez
Nu apreciez
Raportați o eroare de conținut
Share
