Pluto: O planetă pitică cu o geologie bogată și istorie orbitală
Pluto este o planetă pitică situată în partea exterioară a sistemului solar. A fost descoperită în 1930 de Clyde Tombaugh și a fost considerată inițial a noua planetă din sistemul solar. Cu toate acestea, după descoperirea altor obiecte similare în Centura Kuiper, statutul lui Pluto ca planetă a fost pus la îndoială. În 2006, Uniunea Astronomică Internațională (IAU) a definit o planetă ca fiind un obiect care orbitează în jurul Soarelui, are suficientă masă pentru a fi rotunjit de propria sa gravitație și și-a curățat orbita de alte obiecte. Pluto nu îndeplinește cel de-al treilea criteriu, deoarece orbita sa se suprapune cu alte obiecte din Centura Kuiper și, prin urmare, a fost reclasificat drept planetă pitică.
Pluto are un diametru de aproximativ 2.374 de kilometri și o perioadă orbitală de aproximativ 248 de ani pământeni. Are o orbită extrem de excentrică, care o duce până la 29,7 unități astronomice (UA) de Soare și până la 49,3 UA de Soare. O unitate astronomică este distanța medie dintre Pământ și Soare. Pluto are o perioadă de rotație foarte lentă de aproximativ 6,4 zile pământești, iar temperatura de suprafață variază de la -233°C la -213°C.
Pluto are o atmosferă subțire compusă în mare parte din azot gazos, cu urme de metan și monoxid de carbon. Se crede că atmosfera îngheață și se sublimează (se schimbă direct din solid în gaz) pe măsură ce Pluto se deplasează mai aproape și mai departe de soare. Pluto are și cinci luni cunoscute: Charon, Nix, Hydra, Kerberos și Styx. Charon este cea mai mare lună, cu un diametru de aproximativ 1.208 kilometri și are aproximativ jumătate din dimensiunea lui Pluto.
În 2015, nava spațială New Horizons a zburat pe lângă Pluto și lunile sale, oferind primele imagini și date de prim-plan despre planeta pitică. . Misiunea a dezvăluit o geologie diversă și complexă, inclusiv munți, văi și chiar dovezi ale activității geologice recente. Pluto continuă să fie studiat de astronomi folosind telescoape și nave spațiale, iar compoziția și orbita sa unică îl fac o țintă importantă pentru cercetarea științifică în sistemul solar exterior.



