Înțelegerea tacticilor antisindicale la locul de muncă
Antimunca se referă la politici sau acțiuni care sunt menite să prevină sau să submineze formarea sindicatelor sau negocierile colective. Acestea pot include:
1. Propaganda antisindicală: angajatorii pot folosi propaganda pentru a descuraja lucrătorii să se adere la sindicate, prezentând sindicatele ca fiind inutile sau dăunătoare.
2. Distrugerea sindicatelor: angajatorii se pot angaja în tactici de distrugere a sindicatelor, cum ar fi concedierea lucrătorilor care susțin sindicatul, intimidarea lucrătorilor prosindicali sau angajarea de înlocuitori permanenți pentru lucrătorii în grevă.
3. Contestări juridice: angajatorii pot contesta în instanță legalitatea acțiunilor de organizare a sindicatelor sau a contractelor colective.
4. Legile privind dreptul la muncă: aceste legi interzic angajatorilor să solicite lucrătorilor să se adere la un sindicat sau să plătească cotizații sindicale ca condiție de angajare.
5. Angajarea la voință: această doctrină permite angajatorilor să concedieze lucrători din orice motiv, inclusiv sprijinul acestora pentru un sindicat.
6. Întâlniri cu publicul captiv: angajatorii pot cere lucrătorilor să participe la întâlniri la care li se prezintă propagandă antisindicală.
7. Angajarea de înlocuitori permanenți: Angajatorii pot angaja noi lucrători pentru a-i înlocui pe lucrătorii în grevă, ceea ce face dificil pentru greviști să-și recapete locurile de muncă.
8. Acționarea în judecată a sindicatului: Angajatorii pot da în judecată sindicatul pentru daune, pretinzând că acțiunile sindicatului le-au cauzat un prejudiciu financiar.
9. Amenințarea cu mutarea companiei: Angajatorii pot amenința că vor muta compania într-o altă locație dacă lucrătorii votează pentru sindicalizarea.
10. Intimidare și constrângere: Angajatorii pot folosi intimidarea și constrângerea pentru a descuraja lucrătorii să susțină sindicatul, cum ar fi prin amenințarea cu concedierea lucrătorilor care susțin sindicatul sau prin crearea unui mediu de lucru ostil.



